Primul an de liceu!

   Cred ca lucrurile pe care o sa vi le spun acum trebuiau spuse la inceputul verii, dar abia acum am realizat si eu asta.
    Nu pot sa cred ca am reusit sa trecem cu bine peste primul an de liceu, a trecut foarte repede, poate prea repede. Se spune ca anii de liceu sunt cei mai frumosi, iar eu am vazut asta chiar din primul an. Prima zi a fost tensionata si plina de suspans, asta era, un nou inceput, incepeam o noua viiata. A doua zi am facut cunostinta cu noii colegi, cu noii profesori... a fost cam greu sa ne acomodam, insa am reusit. Ne-am apropiat foarte mult si ne-am descoperit calitatiile si defectele, am invatat sa lucram impreuna ca o familie.
    Eram boboci, iar acum dupa un singur an ii cunoastem pe toti. Au fost si zile negre dar soarele prieteniei noastre le-a alungat. Acum realizez ca dupa un singur an am reusit sa inteleg  si sa fac atat de multe, ce diferit imi pare acum liceul fata de prima zi, e total schimbat. Insa nu cred ca s-a schimbat el ci eu…!
     Ma simteam ca un boboc de clasa "I" dornic sa intru in clasa incercand sa explorez necunoscutul. Am fost boboc, iar acum s-a terminat, dar in sufletul meu primul an v-a ocupa locul de onoare.
       Sfat pentru boboci:"Nu va lasati intimidati de necunoscut, incercati sa-l explorati, va spunem din experienta, in spatele necunoscutului se afla un curcubeu.

"[P.S. incercati sa va dati bine pe langa profesori, o sa aveti mai mult noroc asa:)) :))]"